Se afișează postările cu eticheta editura univers. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta editura univers. Afișați toate postările

12 martie 2015

Vânturi arctice de la Editura Univers

Literatură norvegiană


https://edituraunivers.ro/produs/plopii-din-berlin/

Plopii din Berlin, o cronică de familie reconstituită într‑o narațiune alertă, cu întorsături de thriller, este cartea cu care autoarea i‑a cucerit fulgerător pe norvegieni şi apoi a fost tradusă în peste cincisprezece limbi. Secretul unei povești de dragoste, dezvăluit după cincizeci de ani, hotărăște soarta unei moșteniri problematice. Urmașii ciudați ai unei iubiri aparent imposibile se regăsesc la ferma unde a început totul și în casa de care nu‑i mai leagă decât amintiri pe care le sperau uitate. Fiecare dintre moștenitori înțelege acum că nu putea fi altfel decât este și că, dacă nimic nu mai poate fi luat de la capăt, măcar prezentul celorlalți poate deveni suportabil. Autoarea a mai scris încă două romane cu aceleaşi personaje, care s‑au bucurat de mare succes. Împreună alcătuiesc trilogia familiei Neshov (în curs de apariţie la Editura Univers).
Anne B. Ragde (n. 1957) este o scriitoare norvegiană foarte apreciată atât de critici cât şi de public. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se numără Plopii din Berlin, Crabii eremiţi şi Păşunile verzi.
„Cu umorul ei negru, cartea te prinde din prima şi nu te mai lasă s‑o închizi. Nu se întâmplă des ca o carte să fie atât de bună... dacă vrei ceva special, fuga la librărie să ţi‑o cumperi, pentru că ţi se lipeşte cu adevărat de suflet şi e atât, atât de amuzantă.”

The Evening Herald




Lars Saabyne Christiensen, Vizionare

În Oslo-ul anilor ’90, într‑o toamnă prelungită în vară indiană, Will, un tânăr scenarist plin de idei, dar neapreciat de producători, trăieşte de patru ani împreună cu iubita lui, Cathrin, art director într‑o agenţie de publicitate. Pentru a scăpa de plictiseala care începe să‑i bântuie, Cathrin iniţiază un joc erotic primejdios: cu pretextul că vor să-şi cumpere o locuinţă, vizitează case şi apartamente, în care, ascunzându-se de ochii agenţilor imobiliari, reînvie pasiunea primilor ani. Totul pare să se rezolve, Will semnează un contract - e drept, pentru filme interzise minorilor, dar dispariţia lui Cathrin dă totul peste cap, calmul luând înfățişarea unui thriller ce te ține cu sufletul la gură.
Lars Saabye Christensen s‑a născut în 1953 în Oslo. A copilărit într‑un cartier mic‑burghez al capitalei norvegiene, a studiat istoria artelor şi a literaturii, precum şi istoria ideilor şi a debutat în 1976, cu volumul de poezii Povestea lui Gly. Atunci când romanul său Beatles (1984), acest „blues literar“, cum a fost denumit de un critic danez, a fost vândut în mai mult de 200 000 de exemplare în Norvegia şi tradus în mai multe limbi, Christensen a devenit unul dintre autorii cei mai cunoscuţi în Norvegia. Pe lângă poezie şi roman, Christensen a încercat cu succes şi alte
genuri, de la dramaturgie la scenarii de film, în timpul „liber“ fiind şi traducător. A scris scenariile unor filme de mare succes: Herman, după romanul său omonim, şi Telegrafistul, după romanul Visătorii, de Knut Hamsun. Dar cel mai mare succes literar al autorului a fost romanul Fraţi pe jumătate. Cartea a primit mai multe premii importante, între care Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic în 2001, a fost declarat de critica literară americană cel mai bun roman al începutului de secol, a vândut în Norvegia peste 300 000 de exemplare în anul apariţiei sale, iar drepturile au fost vândute în 24 de ţări. La Editura Univers au mai apărut Herman, Beatles (două ediţii) și Frați pe jumătate.

25 decembrie 2014

„Sfârșitul poveștii” de Lydia Davis ♦ Recenzie


                                                


Epuizată după ce şi-a căutat ore în şir fostul iubit pe străzile unui oraş necunoscut, o femeie intră într-o librărie şi acolo, printre cărţile în mijlocul cărora încearcă să se regăsească, un bărbat îi oferă o ceaşcă de ceai. Este acesta sfârşitul poveştii? Cum poţi şti care e adevăratul sfârşit? Când te părăseşte iubitul, când te împaci cu gândul, când renunţi să-l mai urmăreşti, când închei cartea despre el? Şi ce înseamnă o poveste de dragoste? E mai întâi povestea sau mai întâi dragostea? Ce înseamnă să iubeşti un bărbat? Poţi învăţa din cărţile scrise de alţii? Poţi scrie apoi povestea pentru alţii?
Totul începe cu sfârşitul în acest roman hiper-lucid şi tulburător despre o dublă obsesie, singurul roman al autoarei de proză scurtă Lydia Davis, câştigătoare a Premiului Man Booker 2013.
Lydia Davis s‑a născut în 1947, în Massachusetts, SUA. A publicat mai multe volume de proză scurtă şi romanul Sfârşitul poveştii, pe lângă eseuri şi traduceri din scriitori francezi ca Gustave Flaubert, Marcel Proust, Maurice Blanchot. A primit numeroase distincţii internaţionale pentru opera ei, cea mai importantă fiind prestigiosul Man Booker International Prize, care i s‑a acordat în 2013. A predat literatură şi scriere creativă la universităţi americane cu tradiţie. A fost căsătorită cu scriitorul Paul Auster, iar în prezent este căsătorită cu artistul vizual Alan Cote. Are câte un fiu din fiecare căsătorie.
O carte despre o poveste. O poveste de iubire. O poveste de iubire foarte, foarte diferită de orice altă poveste de iubire.

Lydia Davis e foarte darnică față de cititorii ei. Imediat ce începi să citești, naratoarea ne deșiră întregul deznodământ al poveștii. Practic, cartea începe cu sfârșitul, ceea ce poate să ne descurajeze de la continuarea lecturii, în definitiv. Însă, cu cât înaintezi în citire, rămâi surprins.

În unele pagini, naratoarea (protagonista, de fapt) ne oferă date concrete despre realitatea în care trăiește, ceea ce m-a făcut să cred că romanul e unul memorialistic. Așadar, trăiri autentice, veridice. 

Vincent, personajul la care se raportează întreaga narațiune a acestei cărți, este un tânăr dichisit cu o sumedenie de trăsături. „Sfârșitul poveștii” este de fapt portretul acestui Vincent, un bărbat față de care, deși știm că îl iubește, naratoarea nu se manifestă afectiv direct, în sensul adolescentin pur, fără alte floricele. 

08 decembrie 2014

Apariții noi și oferte de la Editura Univers




AutorPatrícia Melo
Numar pagini208
Format carte13 x 20 cm
An aparitie2014
TraducereAnca Ferro
Cum poate un tânăr timid, introvertit şi cu complexe fizice, sociale şi culturale să devină asasin profesionist? Prin vocea protagonistului, într-un stil alert, caracterizat de o extremă violenţă verbală, dar şi de sensibilitate, tandreţe şi umor, romanul Ucigaşul dezvăluie procesele interioare complexe şi pline de conflicte, precum şi pe cele exterioare care îl aruncă pe căi nu de el alese, dar înscrise deja, oarecum, într-un fel de cod genetic social.
Patrícia Melo s‐a născut în 1962 în São Paolo. A scris romane, piese de teatru şi scenarii de film. Romanele ei sunt bazate pe intrigi poliţiste şi au drept sursă de inspiraţie, de multe ori, violenţa din cartierele sărace ale marilor oraşe. În 2001 a câştigat premiul Jabuti, cel mai important premiu literar brazilian, pentru romanul Inferno. Pentru O Matador (Ucigaşul, 1995) a primit în 1996, în Franţa, Prix Deux Océans şi în 1998, în Germania, Deutscher Krimi Preis. În 1999, revista Time a inclus‐o într‐o listă care cuprindea cincizeci de „Latin American Leaders for the New Millennium“.

AutorMihail Șolohov
Numar pagini1824
Format carte13x20
An aparitie2014
TraducereCezar Petrescu și Andrei Ivanovski
„În 1926, Şolohov a început să scrie Tikhi Don (Donul liniştit, 1928‑1940), operă care i‑a luat paisprezece ani ca s‑o finalizeze. (…) Cu un profund interes pentru destinele umane care se desfăşoară pe fundalul transformărilor şi tulburărilor din Rusia, Şolohov uneşte în opera lui moştenirea artistică a lui Tolstoi şi a lui Gogol cu o nouă viziune introdusă în literatură rusă de către Maxim Gorki.“
Nobelprize.org
Într‑o scrisoare adresată lui Şolohov în 1962, Alexandr Soljeniţîn numește Donul liniştit
„un roman nemuritor“, iar ulterior va vorbi despre autorul lui ca despre un „geniu incomparabil“.
„Donul liniştit, capodopera lui Mihail Şolohov, rămâne cel mai bun roman realist despre Revoluţia Rusă.“ New York Times
„Donul liniștit este Iliada secolului XX“. Geir Kjetsaa
„Am citit romanul acesta de trei ori, întotdeauna cu sufletul la gură, prima dată uitând să mănânc și să beau apă, prefăcându‑mă că nu‑i aud pe prietenii mei (cu strigăte de puști, nu de sirene), care mă chemau afară, la fotbal, la fabuloasele meciuri dintre echipele blocurilor D13 și D14. Din vraja celor o mie de pagini, mă urmăresc poveștile aiuritoare, iubirile, blândețurile și cruzimile, tumultul corurilor
căzăcești, zăngănitul armelor și fornăitul cailor, mirosul câmpurilor jilave […]. Sunt îndrăgostit iremediabil de Axinia, iar, ori de câte ori mă gândesc la Daria, mă cuprinde cu regularitate tristețea. Despre Grigori Melehov nu știu ce să spun nici in ziua de azi, poate doar că pendularea lui între armata albă și cea roșie seamănă cu marile pendulări ale omenirii, din secolul trecut.“ Filip Florian
Mihail Şolohov (1905–1984) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Cu un an înainte, Jean‑Paul Sartre refuzase acelaşi premiu tocmai pentru că nu‑i fusese încă acordat lui Şolohov. Primul dintre cele patru volume ale Donului liniştit a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci şi trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Şolohov i‑a adus şi mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă“ împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l‑a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut“. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate şi studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărţii este Mihail Şolohov.

05 decembrie 2014

❀ Sărbători cu cărți — HOP „Cadouri de Crăciun” ❀

Hallo, dragii mei bibliofili!
Mă aflu aici cu scopul de a promova lectura prin toate mijloacele posibile. Așadar, iată-mă scriindu-vă despre concursul anual HOP „Cadouri de Crăciun” organizat de blogul Bibliophile Mystery, care ne invită să vă oferim vouă, cititorilor, cadouri cu ocazia Crăciunului. Întrucât e vorba de o întreagă echipă de pe blogosferă, concursurile cu cărți se extind pe mai multe bloguri. Am să vi le înșir mai jos mai târziu. 
Acum însă, iată titlurile pe care le pun eu la bătaie:

recenzia aici

(în caz că reușesc, s-ar putea să vă surprind și cu un semn de carte personalizat de mine)

Iar acum, bineînțeles, regulile pentru a vă înscrie:

❀ urmăriți blogul Surorile Bibliotecă prin e-mail, Google+ sau Facebook (aveți alternativele în coloana din dreapta, începând de sus ☺)
❀ un mic like paginii noastre de Facebook Surorile Bibliotecă, cât și sponsorilor noștri: Cărți Anticariat, Editura Univers, Editura Litera, Libris.
❀ distribuiți/share-uiți public acest concurs pe Facebook/Twitter;
❀ pe final, iscăliți-vă într-un comentariu numele de Facebook, adresa de mail/numele contului de Google+ și link-ul distribuirii concursului ȘI răspundeți la întrebarea: Ce iubiți, sau nu, la perioada sărbătorilor de iarnă? Sunt tare curioasă să vă aflu gândurile! 

Concursul se va derula între 6 decembrie și 25 decembrie.
Câștigătorii vor fi doi la număr. Unul ales prin random.org și altul pe baza răspunsului la întrebarea mea, în funcție de cât de tare mă ma convinge de opinia pe care o are despre perioada asta luminoasă!

• toate regulile de mai sus sunt obligatorii; în funcție de înscrierile voastre, eu vă validez participarea, iar dacă ele nu sunt respectate, atunci nu vă voi lua în considerare încrederea • 

După cum am promis, iată celelalte bloguri participante la HOP, la ale căror concursuri vă invit cu drag să vă înscrieți:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.


Vă aștept cu tolba de cadouri deschisă!


08 noiembrie 2014

Câștigătorii concursului ♥ BOOKGIVEAWAY ♥




Hello, cititori dragi!
Sunt sigură că va fost dor de noi, nu-i așa?
Revin, dintre rafturile cu cărți pentru facultate, cu anunțarea câștigătorilor concursului sponsorizat atât de noi, dar și de editura Univers.

Așadar, câștigătorii sunt:



= „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosi la prima vedere”






„Cizme, robă, cămașă de noapte” =




Aștept email-urile voastre cu datele personale, la adresa de mail ilincaprimavara@yahoo.com.
Felicitări câștigătoarelor și mulțumim participanților pentru că s-au înscris. Pregătim alte concursuri drăguțe pentru anotimupul următor. Stay tuned! ☺

07 noiembrie 2014

„Cartea de gramatică interioară” de David Grossman ♦ Recenzie







Date tehnice
autor: David Grossman
traducător: Gheorghe Miletineanu
nr. pag.: 447
editura: Univers
publicată în 2012






Cartea de gramatică interioară este despre un copil, Aaron, care nu vrea să crească mare.Cartea de gramatică interioară este despre un copil, Aaron, care îşi doreşte cu disperare să crească mare. Romanul lui David Grossman este despre un copil de zece ani care are mintea unui om de o sută de ani. Romanul este despre un copil care are mintea inocentă ca a unui bebeluş. Cartea aceasta este despre un copil hiperinteligent şi hipersensibil, care priveşte cu milă nesfârşită un fluture aruncat în plasa unui păianjen. Cartea aceasta este despre copilul care aruncă fluturele în plasa păianjenului. Este despre un băiat în creştere care nu creşte, închis timp de trei ani şi jumătate în acelaşi corp de copil, în aceleaşi haine care nu‑i rămân mici, în aceiaşi pantofi cu un număr mai mare.Cartea de gramatică interioară este despre loialitatea nemărginită în prietenie şi despre trădarea prieteniei. Este un roman despre înspăimântătoarea inocenţă a unui copil şi despre obscenitatea la fel de terifiantă care‑i tulbură gândurile. Este cartea unei adolescente în conflict cu o mamă care o umileşte tot timpul şi îi dezvăluie răsunător toate defectele şi slăbiciunile. Este cartea unei mame puternice şi dure ca o stâncă, şovăitoare şi chinuită de grija copiilor ei. Este cartea unei bătrâne cu chipul neted ca al unei păpuşi de porţelan, care se încăpăţânează să nu moară, deşi familia ei a obosit să o îngrijească. Este cartea unui tată uriaş şi vesel, ocrotitor, blând şi drept ca Dumnezeu din ceruri. Este cartea unui tată nepăsător, nedrept şi răzbunător. Este o carte despre tine, Cititorule, oriunde ai fi.

„El o să țină minte copilul care e el acum, o să-l sape adânc în memoria lui, căci poate că sunt lucruri care se uită când te faci mare, e greu de spus ce anume, dar există desigur ceva care-i face pe toți cei mari să semene puțin între ei, nu la față, bineînțeles, nici la caracter, ci prin altceva, ceva ce există la toți, ceva căruia ei toți îi aparțin, ba chiar îi dau ascultare, și când Aaron o să fie ca ei, înalt ca ei, el o să-și șoptească cel puțin o dată pe zi, ai em go-ing, ai em ple-ing, ai em aaroning, și astfel o să-și amintească lui însuși că el e nițel Aaron particular sub toate lucrurile astea generale.” 


Lui Aaron, personajul principal al acestei cărți sfâșietoare, îi e frică să crească. De fapt, el refuză cu desăvârșire să crească. Mai mult, el depășește orice limită a umanului. Când îmi întâlnesc verișorii, care abia au ajuns la vârsta de 6-7 ani, regăsesc în ochii lor aceeași limită depășită. O altfel de viață. Până la vârsta asta, încă e posibil să trăiești o altfel de viață, să îți creezi propria lume folosindu-te doar de ochii carnali și cei ai minții. Zilele trecute, la un curs de la facultate, unul din profii mei pălăvrăgea despre ceva legat de teoria romanului. La un moment dat a început să pălăvrăgească ceva interesant, citându-l pe Freud: „din ochii oricărui copil se poate naște un roman”. Exact asta veți regăsi în paginile acestui volum.