Recomandări de pe rafturile celor de la Cărţi Anticariat

Fata dispărută, de Gillian Flynn

Citeşte-o şi rămâi celibatar.
Financial Times

Cine eşti?

Cum am ajuns aici?

Sunt întrebări care îl frământă pe Nick în ziua când sărbătoreşte cinci ani de căsnicie. Şi tocmai acum, soţia sa dispare pe neaşteptate. Primul suspect este Nick. Deşi îşi susţine nevinovăţia, dovezile împotriva lui nu încetează să apară. Sub presiunea mass-mediei, face paradă de cinism şi de minciuni. Iar jurnalul lui Amy, descoperit de poliţie, dezvăluie că mariajul lor era departe de a fi perfect.

Este Nick un ucigaş?

Adevărul îţi dă fiori: este mai întunecat decât ţi-ai fi imaginat.

Vocile personajelor sună atât de autentic, încât cititorul devine un observator direct al mariajului disfuncţional. Un adevărat tur de forţă.
The Guardian

Gillian Flynn trasează cu subtilitate portretul unei femei care încearcă să mulţumească un soţ imposibil, dar anumite indicii sugerează că nu totul este aşa cum pare. O versiune a faptelor ascunde o alta într-un roman care manipulează în mod inteligent cititorul.
Sunday Times

La început, am fi tentaţi să credem că este un thriller psihologic convenţional. Dar în romanul lui Gillian Flynn, nimic nu este ceea ce pare a fi. Flynn creează o intrigă spectaculoasă, observând cu subtilitate efectele crizei asupra vieţii de cuplu.
The Times

Fata dispărută are o structură ingenioasă: atât Amy, cât şi Nick îşi compun propria versiune, însă adevărul se află undeva la mijloc. În timp ce Nick îşi povesteşte viaţa din momentul dispariţiei lui Amy, ea descrie relaţia lor încă de la început, alcătuind portretul unui cuplu a cărui armonie perfectă pare atât de imposibilă, încât aproape imediat simţim că e putred ceva pe dinăuntru.
The Guardian

Gillian Flynn s-a născut în 1971, în Kansas City, Missouri. A obţinut licenţa în literatură engleză şi jurnalism la University of Kansas, după care şi-a luat masteratul în jurnalism la Northwestern University, Chicago.

Timp de zece ani a scris pentru revista Entertainment Weekly. Romanul său de debut, Dark Places, publicat în 2006, a câştigat de două ori Dagger Award – prima carte care a obţinut vreodată două premii Dagger în acelaşi an. Al doilea roman al lui Gillian Flynn, Sharp Objects, publicat în 2009, a fost un New York Times bestseller. Cărţile sale au fost publicate în douăzeci şi opt de ţări.

Autoarea locuieşte la Chicago, împreună cu fiul şi soţul ei.

„Alb ca zăpada” de Salla Simukka • Recenzie

„A fost odată o fată care avea un secret.

Au fost odată două fete care aveau secrete pe care nu și le dezvăluiau una alteia.”

Volumul al doilea al trilogiei „Albă-ca-zăpada” o are ca protagonistă pe aceeași Lumikki Andersson, tânăra finlandezo-suedeză care mi-a cucerit sufletul în primul volum (recenzia aici). Aveam suspiciuni față de acest al doilea volum; nu știu de ce, dar ca la nicio altă serie, nu știam la ce să mă aștept. Țin mintă că la fel am simțit față de volumul „Roșu ca sângele”, care mi-a absorbit atenția într-o cursă vijelioasă în jurul poveștii tinerei Lumikki.

Povestea din volumul „Alb ca zăpada” continuă incursiunile în viața tinerei pline de secrete. Plecată în vacanță în Praga, vrea să-și reconstruiască prezentul și să își păstreze indiferența față de lume; „stai departe de pericol, Lumikki”. Chicotesc puțin cu gândurile mele când îmi amintesc că la sfârșitul volumului ajunge să fie fugărită, în plină zi pe un pod plin de turiști, de un asasin plătit.

„Să nu crezi nimic de care nu poți fi absolut sigur.”

Îmi amintesc de prima parte a seriei fiind ceva mai colorată. Poate și titlul are un rol aici. „Alb ca zăpada” a fost palid, dureros în unele capitole. Simțeam că va fi iar vorba de unele tangențe polițiste, dar am simțit în acest volum o căldură fadă, palidă din partea protagonistei. Îi cunoaștem pasiunile, fricile, dorințele; în mod special, trecutul.

„Dorul era sentimentul cu care era greu să trăiești în armonie. Nu cerea permisiunea. Nu îl interesa timpul sau locul. Era nesăbuit, pretențios, lacom și egoist. Întuneca gândurile sau le făcea prea clare, prea agere. Dorul voia să i te supui necondiționat. Lumikki încerca să lupte cu el, dar fără rezultat. Nu ar fi vrut să-i fie dor, dar cu toate acestea îi era. Nu ar fi vrut să își aducă aminte, dar visele și trupul își aminteau constant.” (p. 55)

Spre a doua jumătate, mi s-a făcut puțin frică pentru sufletul ei. Nu voiam să o văd explodând, deși asta era imaginea care îmi cobora spre ochi dintre pagini. Voiam să-i spun să uite, să-și ungă sufletul cu alifie și să se concentreze asupra dealurilor din capitala cehă.

„Niciodată să nu alergi după cineva. Niciodată să nu cerșești iubire, prietenie sau încredere.”

Îmi place această serie că e plină de învățături utile în sensul practic al cuvântului. Ieși afară din casă, relaționezi cu oamenii, mergi pe stradă, intri în supermarket; indiferent de locație, ai șansa de a te întâlni cu ceea ce învață Lumikki din propriile sale piedici.

Un volum ușor, pe care l-am citit într-o zi. Imprevizibil, însă uneori narațiunea a scârțâit. Cât despre ce se va întâmpla mai departe, nu pot spune decât că ard de nerăbdare să citesc următorul volum. Cum se va termina povestea invincibilei Lumikki? Se va întoarce la trecut sau va continua să își reconstruiască prezentul?

Mulțumiri echipei Cărți Anticariat, care m-au țintit bine cu acest roman. Pentru comenzi, click aici. 

„La dolce vita” — Elizabeth Adler ◘ Recenzie

Date tehnice
Editura: Lider
Colecția: Bestseller international
Număr de pagini: 296

Mulțumesc partenerilor noștri dragi de la Cărți Anitcariat pentru șansa de a citi acest roman. ☺

Gemma Jericho, medic în New York, este dedicată trup și suflet profesiei, în detrimentul vieții personale și familiei. Monotonia existenței sale cotidiene va fi întreruptă de vestea moștenirii casei străbunicilor din Toscana.

Pline de speranță, Gemma, mama sa, Nona, și fiica, Livvie, lasă totul deoparte și pornesc spre Italia la dolce vita. Dar aici lucrurile sunt destul de încurcate. Un avocat excroc le-a vândut proprietatea și a dispărut.

Deziluzie? Disperare? Răspunsul îl veți afla la capătul unei lecturi încântătoare.

 Gemma Jericho, o femeie de 38 de ani, doctor la secția de urgențe, locuiește în New York și nu-și poate reproșa foarte multe lucruri; decât că a omorât un om. Grmma a avut un iubit iar acesta a avut un accident de mașină. Cauza accidentului? Gemma se învinuiește, întrucât ea l-a sunat în ziua aceea, chemându-l să o ia de la spital. Iubitul ei a sfârșit pe o targă și a murit la scurt timp. 

Acest episod face parte din trectul trecutul Gemmei. Prezentul său este cina la mama sa, italiancă de origine, unde se află împreună cu Livvie, fiica ei sofisticată. După masă, Nona ține să le spună celor invitați la cină că a fost informată de un preot din Italia că are o vilă ca moștenire. Acest lucru schimbă total viața celor trei femei și o face mult mai palpitantă.

În vacanța de vară cele trei călătoresc din America până în Europa, pentru a găsi Villa Piacere. Prima lor oprire este la un hotel în afara locurilor cunoscute de Nona. Aici, Gemma îl întâlnește pe Ben, provocarea pe care i-o dă inimii sale „înghețate”.
Gemma se simte foarte atrasă de el, dar nu-și permite să se îndrăgostească, așa că uită pe moment și iată-le pe toate în vechiul oraș în care a trăit Nona, Bella Piacere. Totul pare ca scos din povești și poze din reviste.
Se ivește o ocazie. De 4 Iulie se organizează o petrecere la Villa Piacere de către presupusul proprietar. Gemmei este surprinsă să afle că proprietarul este chiar Ben.
De aici totul se tulbură și se războiesc pe vilă, până când cei doi vor găsi testamentul și vor afla...Câștigătorul ia totul.

Prima dată când sora mea mi-a întrebuințat cartea m-am gândit de două ori dacă să o citesc sau nu. Părea o carte bună pentru o persoană mult mai în vârstă decât mine, eu abia având mintea unui copil de treisprezece ani. Însă m-am înșelat, cum am mai făcut-o cu multe alte cărți.
„La dolce vita”  mi-a plăcut foarte mult, nu pot spune că m-a impresionat, însă mi-a plăcut într-atât încât v-o recomand cu drag când aveți timp liber într-o zi sau două și nu veți regreta să citiți această carte.

Citatul care mi-a rămas în minte:

„- O să mergem, Gemma, spuse în timp ce porni mașina, să vedem Viața Adevărată. Cea cu litere mari. Vrei să trăiești aici, în Toscana? Dar ce știi despre locul ăsta? Ce știi despre Toscana adevărată? Eu vin aici de ani de zile. Ăsta este refugiul meu, casa mea. Dumnezeu știe că de fiecare dată când plănuiesc să vin aici mă întreb dacă nu cumva fug de viața mea. Dar apoi, când sunt aici, știu că nu este așa. Uite-te pe geam, doctore. Spune-mi ce vezi. O străduță albă și goală șerpuind în susul dealului. Plopi cu umbra lungă. Soare, vânt, elementele care ne dau struguri și apoi vin. Și floarea-soarelui... ah, la naiba, femeie, uite-te și absoarbe toată frumusețea prin toți porii tăi. Simte toate astea. Simte ceva, pentru numele lui Dumnezeu!”

Jurnalul Annei Frank • În memoria unui suflet

Povestea tragică a Annei Frank e bine cunoscută. Împreună cu familia ei şi alţi cunoscuţi evrei, Anne a stat ascunsă timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportării în lagăr, în aşa-numita Anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, în Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani când a intrat în Anexă. A ţinut aici un jurnal (început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat conştientă că el va reprezenta un document important după ce războiul se va sfârşi. În 4 august 1944, aşadar nu mult după debarcarea Aliaţilor în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne şi ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi şi mai târziu deportaţi cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepţia lui Otto Frank, toți vor muri. Anne şi sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl Annei va publica şi va face cunoscut în toată lumea jurnalul fiicei sale.Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă.Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți - Cei mai importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de ziariști ori chiar de marele public.

Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 65 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare. 
La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri.

„Dragi cititori”, vă scriu despre scurta viață prinsă între aceste coperți. Nu știu cum aș putea să o descriu pe scumpa noastră Anne Frank. Un copil? O adolescentă? O pasăre călătoare?

Un model, aș putea spune. Un exemplu pentru umanitate. E trist că această carte nu este inclusă în lista de lecturi obligatorii pentru ora de istorie.

Viața Annei e cuprinsă în paginile jurnalului său. Deși la un moment dat, la radioul din subsol Anne aude pe frecvența engleză că jurnalele de război au o șansă să fie găsite (și publicate) în urma terminării războiului, cine s-ar fi așteptat la o vâlvă atât de mare? Jurnalul ei a fost tradus în peste 65 de limbi și a evoluat de la stadiul de jurnal personal, la avengura unui fenomen global.

Senzațiile pe care mi-au dat-o aceste pagini sunt unice. Poate suna clișeic, căci știm cu toții că fiecare carte (bună) are unicitatea ei, însă povestioarele Annei Frank sunt vii, nu numai prin faptul că reprezintă memoriile copilei, ci pentru că viața cu care le-a scris atunci persistă încă, și va continua să persiste.

Viața colectivă, cu toate ajunsurile și neajunsurile sale (soții Van Dann), relația mamă-fiică, tată-fiică și soră-soră, etapele maturizării, prețuirea clipelor scurte de fericire (prăjiturile atât de rare, câțiva cartofi rămași în cămară, o nouă carte care poate fi citită și deslușită, lecțiile de istorie și germană), dragostea juvenilă care se manifestă într-o lume apocaliptică, unde ai senzația că frumosul și bunătatea sunt îngropate cu brutalitate într-un mormânt aflat la capătul universului.

Te năpădesc fie lacrimile, fie sentimentele de repulsie față de acea lume, atunci când citești în jurnal cuvintele acestui copil care știe să vadă fericirea printre gratiile războiului:

❀ Sărbători cu cărți — HOP „Cadouri de Crăciun” ❀

Hallo, dragii mei bibliofili!

Mă aflu aici cu scopul de a promova lectura prin toate mijloacele posibile. Așadar, iată-mă scriindu-vă despre concursul anual HOP „Cadouri de Crăciun” organizat de blogul Bibliophile Mystery, care ne invită să vă oferim vouă, cititorilor, cadouri cu ocazia Crăciunului. Întrucât e vorba de o întreagă echipă de pe blogosferă, concursurile cu cărți se extind pe mai multe bloguri. Am să vi le înșir mai jos mai târziu. 

Acum însă, iată titlurile pe care le pun eu la bătaie:

recenzia aici

(în caz că reușesc, s-ar putea să vă surprind și cu un semn de carte personalizat de mine)

Iar acum, bineînțeles, regulile pentru a vă înscrie:

❀ urmăriți blogul Surorile Bibliotecă prin e-mail, Google+ sau Facebook (aveți alternativele în coloana din dreapta, începând de sus ☺)

❀ un mic like paginii noastre de Facebook Surorile Bibliotecă, cât și sponsorilor noștri: Cărți Anticariat, Editura Univers, Editura Litera, Libris.

❀ distribuiți/share-uiți public acest concurs pe Facebook/Twitter;

❀ pe final, iscăliți-vă într-un comentariu numele de Facebook, adresa de mail/numele contului de Google+ și link-ul distribuirii concursului ȘI răspundeți la întrebarea: Ce iubiți, sau nu, la perioada sărbătorilor de iarnă? Sunt tare curioasă să vă aflu gândurile! 

Concursul se va derula între 6 decembrie și 25 decembrie.

Câștigătorii vor fi doi la număr. Unul ales prin random.org și altul pe baza răspunsului la întrebarea mea, în funcție de cât de tare mă ma convinge de opinia pe care o are despre perioada asta luminoasă!

• toate regulile de mai sus sunt obligatorii; în funcție de înscrierile voastre, eu vă validez participarea, iar dacă ele nu sunt respectate, atunci nu vă voi lua în considerare încrederea • 

După cum am promis, iată celelalte bloguri participante la HOP, la ale căror concursuri vă invit cu drag să vă înscrieți:

1.	Bibliophile Mystery
2.	Booktown Lover
3.	Life is but a dream
4.	Healthy Reading
5.	Dorina Danila
6.	Madalina’s Books
7.	Book Palace
8.	Walking on Letters
9.	Carti Nemuritoare
10.	Dreams Have Wings
11.	Reading Addict
12.	Shattering Words
13.	Literatura pe tocuri
14.	Aly’s Miscellany
15.	Fantasy&Education
16.	Vanilla Moon Books
17.	Meduza blânda
18.	Thoughts about nothing
19.	Mysterious Books
20.	Where the rain falls
21.	The land of books
22. 23.	D3sprecarti MYTHICAL BOOKS

Vă aștept cu tolba de cadouri deschisă!