24 noiembrie 2014

„Jurnalul Zlatei” — Zlata Filipović *Recenzie*

Date tehnice
Editura: RAO
Traducător: Olga Mihaila
Anul apariției: martie 1996







Zlata Filipovic

O fetita de unsprezece ani tine un jurnal. Nimic neobisnuit. Cati copii ajunsi la pubertate nu-si impartasesc gandurile si sentimentele acestor confidenti discreti care sunt jurnalele intime? Numai ca fetita care scrie paginile de fata este musulmana si locuieste la Sarajevo. Iar ceea ce ar fi trebuit sa fie un jurnal intim devine un jurnal de razboi, un jurnal al copilariei furate si al revoltei.




Sincer, nu am cum să fac un rezumat al jurnalului Zlatei, tot ce pot face este să vorbesc liber.
Totul începe foarte normal și frumos, Zlata are împlinește unsprezece ani, merge la munte cu prietenii săi, petrece nenumărate zile de naștere, merge la școala de muzică și aparent este foarte bună la învățătură. Iubește să citească, scriind mereu în jurnal ceea ce citește.
Când lumea sa de copil devenea din ce în ce mai frumoasă în țara sa se iscă o ceartă politică. Acest lucru a determinat rapid un război între popoarele care trăiau în Sarajevo.
De atunci, însemnările Zlatei nu erau lipsite de "UN MĂCEL! UN MASACRU! O OROARE! O MONSTRUOZITATE! SÂNGE! URLETE! PLÂNSETE! DISPERARE!"

Încă de la începutul primelor pagini am simțit că citesc jurnalul unei colege sau chiar pe al meu de acum un an. Pe scurt, pare a fi un simplu jurnal cu câteva puncte mai piperate. Însă când totul pare a fi o monotonie, ea reușeste să amintească deseori mai totul prin foarte puține cuvinte, apare acest moment în care Zlata se îngrijorează de țara sa. Am vrut să las cartea din mâini, credeam că v-a urma o amănunțită povestire a acelui război de la începutul anilor nouăzeci... dar iată că Zlata reușește să creioneze un atent tablo al vieții sale și al persoanelor dragi ei. Povestește despre războiul pe care nu-l înțelege, despre oamenii politici care sunt indeciși, însă toate astea foarte pe scurt. Zlata alege să puncteze momentele frumoase, dar și cele mai puțin frumoase din viața de copil al războiului. 

Mulțumesc site-ului Cărți Anticariat pentru ocazia de a citi acest jurnal încântător. Îl puteți comanda chiar acum, trimițând un email cu comanda la adresa contact@cartianticariat.ro
Ați citit această carte? Vă aștept gândurile în comentarii. 



4 comentarii:

  1. Mereu mi-am dorit sa citesc o carte de genul, cu jurnale si etc - cum este de astfel si Jurnalul ascuns de Sebastian Barry. De abia astept sa o adaug si pe aceasta pe Lista Kilometrica.
    Frumoasa recenzie si imi place mult cum v-ati facut blogul.
    Pupici ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, Madeline, te înțeleg! Eu acum citesc „Jurnalul Annei Frank” și e superbă! Te poartă în timpuri pe care nu le-ai trăit, dar ai șansa să le experimentezi sufletești, și asta e pur și simplu ”breathtaking”. Te pup și îți mulțumim! ☺

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  2. Cu adevarat o carte bună,am citit-o,sinceră să fiu,de mult n-am mai incercat astfel emotii si sentimente,ever.♥♥

    RăspundețiȘtergere