Îngerii vor fi liberi - „Închisoarea îngerilor” • Recenzie

Bună, dragi cinefili. Nu de multă vreme am început să vizionez și eu ceva filme. Vă spun că, această plăcere a venit încet, dar acum, nu mai pot scăpa de ea, nici că aș vrea, dar mă rog. De-a lungul verii am vizionat diferite filme, aparținând unor genuri diversificate. Astfel, într-o zi de iulie am dat peste acest film „Închisoarea îngerilor”. Cunoscut după numele său original „The Shawshank Redemption”; filmul debutează în cinematografele americane în anul 1994, iar în țara noastră, cu un an mai târziu, în 1995.

Pare un film vechii și neinteresant, nu? Vă asigur că acest film își merită toate cele 7 nominalizări Oscar. Captivant și teribil de complex, filmul promite o puternică lovitură emoțională. Eu am simțit-o din plin. Acest film m-a făcut să meditez asupra tuturor lucrurilor și mai ales, asupra adevăratei libertăți la care jinduim noi toți. Am înțeles prin acest film ce înseamnă cu adevărat fericirea, ce înseamnă cu adevărat într-ajutorare și iubirea față de oamenii ce-ți sunt alături.

Andy Dufresne (Tim Robbins) este un avocat de succes, condamnat la închisoare pe viață pentru uciderea propriei sale soții și al amantului acesteia. Andy continuă să pledeze drept nevinovat. Acest proces se desfășoară în anul 1947. Ajuns în „Închisoarea îngerilor”, după cum bine o precizează directorul acesteia, Andy îl întâlnește pe bătrânul Red (Morgan Freeman) cu care leagă o prietenie demnă de admirat. Inteligent și carismatic, Andy ajunge principala țintă a marelui director care în cele din urmă îl ia sub aripa sa.

Pasionat de cărții și de cultură, Andy dă peste Brooks Hatlen (James Whitmore) în biblioteca închisorii. Acesta îl ajută să facă rost de mai multe cărți pentru deținuți. Ce m-a impresionat foarte mult este faptul că fiecare deținut primea câte o carte, acest lucru mi-a plăcut teribil de mult.

Andy ca personaj m-a făcut să cred că visele sunt posibile, că amintirile sunt făcute pentru a te motiva și că inteligența și buna creștere nu moare niciodată. Acest personaj este un model pentru noi toți, un om demn de admirat. Își înfruntă toate obstacolele cu capul sus, ducându-și la îndeplinire fiecare scop, unul câte unul.

Mi s-a părut minunat cum acesta reușește să educe într-un mod propriu unul dintre deținuții analfabeți din această închisoare. Cred că acest film poate aduce ușor în prim-plan importanța unei educații, susținând această cauză și circumstanțele prin care aceasta ajunge la o persoană.

Nu pot să vă dezvălui mai multe, vreau ca acest film să vă surprindă așa cum m-a surprins pe mine și să vă facă să meditați asupra unei libertății adevărate, a unui vis pe care vi-l doriți cu ardoare sau al unui scop pe care îl credeți imposibil. Consider că acest film poate fi o capodoperă, privit cu un ochi bun. Sper că v-am atras atenția și că veți privi acest film cu interesul cu care l-am privit și eu.

„Toată lumea de aici e nevinovată” -Andy

Părerea lor: 

„Anul 1947. Andy Dufresne, un tânăr bancher, este condamnat la închisoare pe viaţă pentru uciderea soţiei şi a amantului acesteia, deşi Andy declară că este nevinovat. În închisoare, Andy il întâlneşte pe Red, un brbay de culoare închis de 20 de ani. Andy va pune la cale un ingenios plan de evadare, dar şi de pedepsire a tiranicului director al închisorii.

Tim Robbins face rolul "criminalului" tăcut, gânditor. În închisoare găsește un nou prieten, pe Morgan Freeman, un "lup bătrân" care pare că știe tot dar mai are multe de învățat.
Pe lângă meritul de a fi pe deplin educativ și plin de pilde, filmul reușește să fie și spectaculos. Închisoarea ajunge să fie prezentată ca un loc oarecare, cu oameni buni și răi, un loc cu care te obișnuiești, locul care devine "acasă"pentru unii din ei.”

Vă aștept cu mare drag părerile!