08 septembrie 2014

Carrie, de Stephen King • Recenzie





Carrie, Carrietta White, este o adolescenta timida si retrasa, care, din copilarie, indura persecutiile si ironiile colegilor de clasa. Umilintele la care o supun devin pentru ea o tortura mentala din care simte ca nu mai poate iesi. Mai mult, este si victima fanatismului religios al mamei sale, o fiinta violenta si brutala. Cand disperarea interioara ajunge la apogeu, Carrie isi redescopera o putere inspaimantatoare – telekinezia – care o transforma intr-un demon razbunator. Caci poate sa miste, sa arunce, sa zdrobeasca si sa incendieze orice de la distanta.


După ce am terminat de citit „Carrie” am mers la maestro Google și am cercetat istoria romanului de debut al lui Stephen King. Am aflat pe această cale că romanul a fost refuzat de mai multe edituri, fiind în cele din urmă aruncat la gunoi de către autor. (Slavă cerului pentru soția lui!) Asta m-a făcut să îmi întăresc ideea că romanul „Carrie” nu e un roman ca oricare altul.

Povestea din carte e intrigantă; ăsta a fost și unul dintre motivele pentru care am cumpărat-o. O să vă mărturisesc și că m-am regăsit în paginile sale — enorm de mult — dar nu asta e important. Important e că romanul „Carrie” spune povestea unei fete care trăiește liceul ca și când ar păși zilnic mai aproape de nucleul iadului, ajungând într-un sfârșit să... explodeze.

Momentul când Carrie își descoperă puterile telekinezice este grozav, și nu o să mint că nu am invidiat-o. O fată batjocorită de către colegi și cunoscuți  fără niciun motiv (colegi care nici măcar nu o cunosc), are dreptul la niște puteri telekinezice cu care să se poată răzbuna puțin, nu? Sentimentul pe care l-am avut când Carrie a început să-și controleze puterile exersând cu patul sau dulapurile din camera ei a fost unul de groază combinată cu o satisfație dulce. 

După cum (cred că) bine știți, Stephen King e un scriitor (preponderent) de romane de groază. În mare parte, m-am așteptat de la Carrie să fie cea, ei bine, de groază, dar nu a fost așa. Mama ei, cea disperată după cuvântul lui Dumnezeu și alte cele, care nu merită să fie măcar numită mamă, este personajul de groază. Cel puțin asta am simțit eu în timp ce citeam.

Sfârșitul a fost... mai mult decât mă așteptam. Am suferit și plâns alături de Carrie, cea blestemată să poarte pe umăr o povară care nu era a ei și care era așezată acolo de o forță nedreaptă. Nimeni în lume nu merită pedeapsa pe care a trebuit ea să o tragă după dânsa, ca un sac plin cu gunoi putred. Nimeni.

Un roman excelent, care nu îți stârnește neamărat groaza, ci o nestăvilită repulsie față de oameni, care de cele mai multe ori, uită că sunt doar niște suflete închise în ambalaje de carne. 


romanul a fost ecranizat în 2013, cu Chloe Moretz în rolul lui Carrie 

V-am convins să citiți cartea? Și dacă ați citit-o, ce impresie v-a lăsat? Vă aștept să împărtășim gânduri. 

11 comentarii:

  1. Am vazut filmul, sper sa citesc si cartea, pare ok.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu am văzut filmul, dar intenționez! Sper să fie pe măsura așteptărilor.

      Ștergere
  2. Am citit cartea, a fost o lectură scurtă, dar care m-a prins. Și eu am detestat-o pe mama lui Carrie, la fel ca și pe celelalte persoane care au contribuit la tragedia ei. Nu pot să cred cum unii oameni pot fi atât de răi. Un minus pentru mine au fost limbajul vulgar și scenele indecente, dar bănuiesc că asta e ceea ce face romanul mai realist.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, da... am uitat scenele vulgare. Am citit-o mai demult. Dar acum că mă gândesc mai bine, îmi amintesc și scenele alea. îmi dau seama acum cât de grotesc e romanul... și realist, cum ai spus tu. E o lectură, în definitiv, aparte. Diferită de orice altceva, ceea ce o face și mai inedită.

      Ștergere
  3. Și mie mi-a plăcut mult cartea, modul în care a fost scrisă, personajele, Carrie și poveste ei. Îmi place mult modul în care Stephen King scrie și vreau să-i savurez toate cărțile. Eu mai mereu recomand cartea și imediat după filmul, cred că e rețeta perfectă! ^_^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu aș vrea să-mi aștern în minte toate cărțile lui! Ah, sunt pe toate listele mele... dar atât de puțin timp avem... Mulțumesc de recomandare. Am să vizionez filmul cât mai curând posibil!

      Ștergere
  4. Cartea asta are ceva special, știu, că am avut grijă să o citesc și eu, dacă nu mă înșel în decursul acestui an, pe la început cam așa , era puțin frig, dar nu asta era ideea , conceptul cărții a fost și este genial, uneori, mă întreb de ce oameni buni, inteligenți , înzestrați cu un har de acesta, sunt atât de modești, cum să nu ai încredere în munca pe care o realizezi, mai ales că ești genial , în tot ceea ce faci, ok de ajuns cu cearta adresată lui nea king, adevărul este că Carrie este o carte intensă, poate că nu se ridică la nivelul așteptărilor multor persoane, deoarece e printre cele mai cuminți cărți ale lui nea King . Din punctul meu de vedere , King are multe plusuri la acest volum, originalitatea, faptul că toată cartea se bazează pe reportaje și rapoarte, amintiri evocate , nu o acțiune propriu-zisă actuală, asta mi-a plăcut, mi-a plimbat mintea * uneori aiurită * pe multe planuri, mi-a plăcut modul în care a fost judecată cartea asta de către autor, mi-ar face plăcere să intru în mintea lui nea King, are o ingeniozitate criminală genială ...apropo de asta, o tehnică interesantă de a intra în cele mai adânci colțuri ale minții umane, întinzând spaimă , ce o instalează treptat dar sigur, precum țese un Păianjen o pânză , interesantă , ce servește drept capcană pentru muște, doar că King, are grijă să prindă minți. Să adune spaimă și să se joace cu mintea umană. Ceea ce mi-a displăcut, oarecum , a fost obsesia mamei, ea a fost unicul monstru din întreaga carte, ea a distrus, din punctul meu de vedere viața fetei..oricum cartea a fost genială, mie mi-a făcut plăcere să o lecturez . * Da, trebuia să schimb subiectul, riscam să intru în carte și să stric plăcerea viitorilor cititori , oferind din greșeală detalii * ps îmi place modul în care îți expui părerea cu privire la scrierile literare care îți cad în mână, felicitări .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că revii cu gânduri aici, pe blogul nostru. Cu vădită dreptate, King e un maestru. Aștept cu poftă să îmi cadă în brațe celelalte cărți ale lui. „Mama” te face să urăști cartea asta, dar nu în sensul rău. Te face să te revolți. La fel și nedreptatea la care este supus sufletul inocent al lui Carrie. Admir cărțile care reușeșc să-mi prindă mintea „în plasă”, să mă trezească din letargie și să îmi insufle întrebări și incertitudini. Cărțile bune sunt cele care te închid, pentru câteva sute de pagini, în necunoscut, iar ție ți se oferă șansa de a le descoase misterul.

      Ștergere
  5. Stie cineva care era religia mamaie lui Carrie?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu îmi amintesc exact, dar cred că era catolică. :)

      Ștergere
  6. inca nu am citit cartea dar m-ati facut curioasa si de-abia astept s-o citesc mai ales ca sunt o iubitoare de acest gen de carti :*:*

    RăspundețiȘtergere