Eve, de Anna Carey (Primul volum) • Recenzie

Titlul original: Eve
Autor: Anna Carey
Traducători: Bogdan-Alexandru Sasu și Shauki Al-Gareeb
Editura: Leda
Anul apariţiei: 2011

În ultima noapte petrecută în școala de fete unde este elevă, Eve descoperă ceea ce se întâmplă în realitate cu absolventele - și soarta cumplită care le așteaptă. 

Evadând din singurul cămin pe care îl cunoscuse vreodată, ea pornește într-o călătorie lungă, presărată cu piedici înșelătoare, în căutarea unui loc în care să poată supraviețui, Pe drum îl întâlnește pe Caleb, un băiat rebel și dur, care trăiește în sălbăticie. Separată de bărbați întreaga viață, Eve fusese învățată să se teamă de aceștia, dar Caleb îi câștigă treptat încrederea... și inima. 

Când soldații încep să îi vâneze, Eve trebuie să aleagă între adevărata dragoste și propria ei viață.

Sinceră să fiu, nu auzisem mai nimic despre această carte înainte să o cumpăr. O văzusem de mai multe ori în librăria din orașul meu, iar micuțul sinopsis, pe care îl aveți și voi mai sus, m-a făcut să o cumpăr. Poate am stat puțin pe gânduri, dar, credeți-mă, atunci când am citit-o nu am mai stat de loc. 

Am terminat-o doar în trei zile, acțiunea făcându-mă să nu o las din mână pentru câteva ore pe zi. Cred că e și prima care „de aventuri”  pe care am citit-o. Povestea este proiectată în anul 2032, după o teribilă molimă ce a ucis aproape toată rasa umană de pe fața pământului. După câțiva ani de la încetarea acestea, un grup de oameni rămași încearcă să ridice un nou oraș numit „ Noua Americă” sau veți mai regăsi și „Orașul de nisip”, condus de un bărbat ce se intitula „Regele”,cel puțin, asta știu fetele din școala lui Eve.  

Eve este un personaj foarte bine conturat, care la începutul cărții dă un aer de fetiță prostuță dar cu un intelect școlar ridicat. Era foarte drăgălașă alături de prietenele ei, în puținele capitole în care era prezentată la liceu. 

Însă, apariția în viața ei a unei fete pe nume Arden îi dă toată lumea peste cap. Datorită acesteia descoperă un adevăr înfricoșător despre viitorul frumos pe care și-l imagina. Această fată reușește să evadeze din liceu, făcându-o și pe Eve să facă același lucru. Cu câteva obstacole, Eve reușește să evadeze chiar înainte de marea ceremonie de la sfârșitul clasei a 12-a. 

Ajunsă în sălbăticie, Eve trece prin diferite șocuri emoționale datorită priveliștilor pe care le vede: mașini oprite peste tot, case dărâmate, schelete peste tot, poduri rupte, păduri distruse și alte imagini apocaliptice. 

Ajunsă în sălbăticie, aceasta o regăsește pe Arden și îl cunoaște pe Caleb și ceilalți băieți din grupul său de sălbatici. Fiind o persoană foarte importantă pentru rege, Eve este căutată de soldații acestuia. Eve se pierde și simte că lumea ei se destramă. Alături de niște bărbați de care se temea îngrozitor și despre care știa doar lucruri groaznice, Eve se lasă greu convinsă de către aceștia, mai ales, să aibă încredere în Caleb. 

În cele din urmă, Eve află că există un loc unde ar putea să fie în siguranță, atât ea cât și Arden, și, după cum speră ea, și Caleb. Acest loc se numește Califia, și este foarte departe de buncărul în care locuiesc acest grup de sălbatici. 

De aici, vă las pe voi să descoperiți prin ce trece Eve de-a lungul acestei căutări neîncetate a unui log sigur. 

Sinceră să fiu, această carte este o metaforă a zilelor noastre. În primul rând, tot acest vis al fete de liceu este transpus perfect ca vis al oricărei adolescente. O societate în care să poate studia în liniște, să facă ceea ce-i place, să fie în siguranță. Toate aceste dorințe ne induc într-o realitate paralelă, cu care ne hrănim în fiecare zi. Însă, când Eve se ciocnește cu realitatea în care va avea să trăiască, face tot posibilul ca lumea ei perfectă să nu dispară. 

De asemenea, această întâlnire dintre Eve și Caleb este o metaforă a dragostei adevărate. Eve are o părere groaznică despre bărbații, datorită ideii pe care a fost nevoită să o accepte timp de 17 ani „bărbații sunt niște monștrii, toți sunt la fel”. Caleb sparge această prejudecată, făcând-o pe Eve să înțeleagă că oamenii nu sunt așa cum a învățat ea la școală, că toți sunt diferiți în felul lor. 

Mie mi-a plăcut mult la vremea respectivă această carte (acum doi ani), iar acum pot spune că este o carte bună, care merită citită. Vă invit să o lecturați cu mare drag într-o zi ploioasă, îi va dărui mai mult farmec.

Sper să vă placă, vă aștept cu mare drag părerile! 

„O aventură captivantă, de neuitat, și o nouă imagine, plină de prospețime, a ceea ce înseamnă adevărata dragoste.” —Lauren Kate

„-De ce zâmbești?-De nimic,am spus repede.-Îți place să fii urmărită de trupe înarmate? Asta e ideea ta de distracție?-Las-o baltă.-Sau…,a început el, lingând capacul, îmi zâmbeai mie?”

„-Ce faci cu toate cărțile astea?-Fac uneori chestia asta amuzantă, a spus el, oferindu-mi un zâmbet poznaș. Deschid o carte și mă uit la fiecare pagină. Se numește „citire”.

„A învățat atunci un adevăr crucial: că o relație poate fi judecată după lista de lucruri nespuse dintre oameni”