Seara cântărețelor, de Lidia Jorge • Recenzie

În garajul unei clădiri din Lisabona, un pian negru cântă singur, fără să fie atins de degetele cuiva, iar muzica lui ajunge până în Africa. Sau, cel puţin, astfel i se relatează publicului povestea formării unui grup muzical compus din cinci tinere femei: Solange, o studentă de nouăsprezece ani, vizitată adesea de „zeul micii poezii“; surorile Nani și Maria Luísa Alcides , soprane cu formaţie clasică; Madalena, „The African Lady“, cea mai tulburătoare voce a grupului, capabilă de extraordinare modulaţii de jazz şi blues; şi, nu în ultimul rând, ambiţioasa Gisela Batista. Dar cât de mult trebuie să sacrifice fiecare pentru a atinge faima? După douăzeci şi unu de ani, Solange, vocea narativă a romanului, ne dezvăluie teribilul secret care a dus la destrămarea grupului.

O carte bună își țese imaginea pe care urmează să o pecetluiască în memoria ta încă de la primele pagini. Știi că o vei ține minte toată viața, că o vei purta cu tine în gând de fiecare dată când se va ivi o ocazie de a o rememora. Acum, după ce am terminat de citit „Seara cântărețelor” de Lidia Jorge, pot spune cu zâmbetul pe buze că mă bucur că voi avea ca tovarăș de drum niște cuvinte atât de bine alese.

Dacă o veți citi, veți vedea că am dreptate. Asta dacă sunteți amatori ai literaturii de calitate. În mare, romanul începe cu un artificiu compozițional. Vocea narativă, Solange de Matos, se regăsește în „Seara clipei prezente”, la un spectacol aniversar pentru trupa de tinere din care făcuse parte în urmă cu douăzeci și unu de ani. Atenția și luminile sunt îndreptate spre cele patru (în loc de cinci) membre ale vechii formații Calypso. Atenția naratoarei este însă îndreptată spre creatoarea grupului, spre „maestrina”, spre cea care va deveni o ștampilă în viața ei, o călăuză către viitor, Gisela Batista. Își face apariția mai apoi un invitat surpriză al emisiunii. Gisela Batista este întrebată de moderator unde este a cincea membră a grupului, iar Gisela povestește o minciună. Adevărul despre membra lipsă îl aflăm abia după ce pornim alături de Solange într-o cursă înapoi în trecutul ei, înapoi la începuturile grupului.

Romanul are douăzeci de capitole care conțin povestea propriu-zisă prin care cele cinci fete (surorile Alcides, Madalina Micaia, Gisela Batista și Solange) s-au unit într-un grup care voia să cucerească lumea cu muzica lor. Sau aș putea spune retrospectiva lui Solange, autoarea tuturor versurilor pe care fetele aveau să le pună pe muzică în studioul de înregistrări.

Aflăm că „uneori, e prea sinuos drumul care duce la succes” și că „cei care ne iubesc cel mai mult ne împiedică cel mai tare”. Rețeta succesului este scrisă de către Gisela Batista. Fiecare dintre cele cinci fete trebuie să renunțe la avea orice legătură sentimentală. Unele dintre ele respectă regula. Altele se abat de la ordin și ajung să plătească atât de scump, încât toate visurile și planurile fetelor se dau peste cap la 360 de grade.

Romanul e piperat cu toate aromele. Cunoaștem etapele obținerii unei cariere de success, sacrificiile pe care trebuie să la facă o persoană pentru a atinge absolutul. Mai apoi, dragostea. Romantismul pune stăpânire pe Solange de Matos și o transformă într-o textieră îndrăgostită nu de versuri, ci de un suflet. Puțin umor cu gust pe ici pe colo. Statutul femeii la sfârșit de secol XX. Apariția de sub cortină a zeului tehnologiei și saltul uriaș al omenirii de la un secol la altul. Atâtea învățături pot fi extrase din paginile acestui roman. De-am avea timp să le notăm pe toate !

Lisabona ne este pictată din perspectiva protagonistei într-o aură desăvârșită. Am descoperit prin intermediul ochilor ei un oraș pe care, deși nu l-am văzut niciodată, am putut să îl schițez pe un trepied mental.

Am învățat multe, și mă bucur de asta. Am învățat că trebuie să te gândești de mai multe ori înainte de a face un pas, pentru a cântări taberele. Epilogul ne aduce în prezent, unde Solange, având 41 de ani, locuiește singură. Părinții ei au murit între timp, lăsând-o cu un gol în minte și în suflet. Felul în care sfârșește această poveste m-a făcut să mă gândesc dacă succesul merită să-ți sacrifici fericirea domestică pentru a te face văzut și auzit de întreaga lume. 

Rămân și câteva întrebări fără răspuns după ce am terminat de citit romanul. De ce și-a lăsat Solange iubitul să plece ? De ce a fost atât de slabă în fața Giselei Batista ? De ce ajung cele două să dispute ceva ce nu ar fi trebuit ? De ce este viața așa cum e ? Mă gândesc serios dacă să îi trimit (sau nu) un email scriitoarei.

Ca un round up, am să plasez cu drag această poveste în amintirile mele și în rafturile cu cărți, pentru a putea reveni și peste ani la ea.

„fericirea vine cu pași mici, dar când te părăsește, pleacă în salturi mari”

„Arta este deasupra oricărui adevăr, și se poate atinge un nivel bun numai înfruntând adevărul.”

„Putem să facem cât suntem în stare să facem. Între cer și pământ, singura distanță suntem noi.”

„Prima ipoteză pe care oamenii o avansează când o fată nu asistă la examenul de abilitate al profesorului ei și la o jumătate de duzină de cursuri este imediat asociată imaginii inevitabile a dragostei.”

„Fiindcă ce e viața, dacă nu o simplă ocazie? Indiferent că profiți sau nu de ea, viața tot se termină.”

Versuri din Afortunada, single-ul emblematic al celor cinci fete: 

„Are dragoste, dar n-are iubit

Are o locuință, dar n-are casă

Are noroc și nu dorește nimic.”

„Fericirea e un corp care nu se descompune în elementele lui, poate fi numită, dar nu descrisă, și de aceea sunt atât de puține relatări ale acestei stări sufletești.”

„Ce are fericirea revoltător e rapiditatea cu care această stare transformă persoana atinsă într-o insulă de triumf.”

„trecutul, trecutul care tace și care niciodată nu e mut”

„Când ești îndrăgostit, nimeni nu are dreptul să intervină. Totul contează când ești îndrăgostit, minut după minut, secundă după secundă. Cu cât îți umpli mai mult sacul, cu atât ai mai mult să te hrănești în viitor. Asta nu ți se întâmplă de două ori în viață.  Și viața e interesantă doar atâta timp cât durează această aventură, sau cât o aștepți, sau cât îți amintești de ea.”

Mulțumesc din suflet Editurii Univers pentru șansa de a citi acest roman. (în caz că doriți să comandați cartea, click aici)