„Amprenta omului” de Sebastian Faulks ♦ Recenzie

An aparitie: 2012

Autor: Sebastian Faulks

Editura: LITERA 

Traducere: Daria-Laura Bârsan

În anii 1870, Jacques Rebiere şi Thomas Midwinter, doi tineri ambiţioşi, studenţi la medicină, descoperă că au aceeaşi fascinaţie de a înţelege cum funcţionează mintea omenească. Cercetările lor în noul domeniu al psihiatriei îi poartă dintru-un ospiciu englezesc de la ţară în câmpiile Africii, din sălile de conferinţă ale Parisului în Alpii austrieci şi în California. Îi însoţesc în această călătorie iniţiaticaă Sonia, sora devotată a lui Thomas, şi Katharina, o fostă pacientă, a cărei sosire în sanatoriul lor de boli nervoase dezvăluie pentru prima dată direcţiile diferite ale cercetării lor. Impresionant şi provocator în acelaşi timp, romanul lui Sebastian Faulks caută răspuns la întrebarea ce fel de fiinţe suntem noi, oamenii, şi dacă nu cumva nebunia este preţul pe care îl plătim pentru a fi umani.

„Amprenta omului” nu este un roman oarecare, întrucât nu orice carte reușește să îți accelereze ritmul gândirii într-un așa fel încât să nu mai faci față întrebărilor pe care ți le pui, simultan: Cum decurge gândirea umană? Ce deosebiri se pot observa între creierul unui om bolnav și cel al unui om sănătos? Oare nu capacitatea de a simți nebunia este faptul care ne diferențiază de restul animalelor?

Sebastian Faulks plasează momentul apariției celor doi protagonisti ai cărții în perioada în care stiința explica omul aproape exclusiv prin teoria evoluționistă a lui Darwin, completată de alte câteva teorii similare de la Universitatea din Cambridge sau Austria. Totul îi diferențiază pe cei doi: țara de origine, nivelul de trai, educația primită, percepția lor asupra vieții. Îi uneste un singur lucru, acela al dorinței de a descoperi modul în care funcționează creierul omenesc si ambiția lor de a face ceva pentru cei măturați către periferia societății. Astfel, într-o noapte, pe o plajă, cei doi si-au jurat prietenie veșnică. Si, cu toate că viața îi pune de multe ori la încercare, legământul lor va dăinui până la sfârșit.

Cei doi băieți, englezul Thomas Midwinter si francezul Jacques Rebier, îl vor face pe aduc pe cititor alături de ei, ca un martor direct la evenimentele din viața lor, dar și la transformarea psihanalizei ca disciplină și a impactului pe care l-a avut această transformare în diferite domenii, inclusiv în politică.