"Biblioteca umbrelor", de Mikkel Birkegaard • Recenzie

Plin de mister si suspans, invaluit intr‑o atmosfera ce aminteste pe alocuri de abatia tenebroasa din Numele trandafirului, romanul Biblioteca umbrelor vorbeste inainte de toate despre magia cartilor si despre forta de seductie a lecturii. Ce se intimpla insa cind aceasta forta de seductie este folosita in scopuri malefice? Dupa moartea tatalui sau, Jon Campelli – un tinar avocat in plina ascensiune din Copenhaga – devine peste noapte proprietarul anticariatului Libri di Luca. Din acest mo­ment se trezeste atras fara voie intr‑o lume tainica, populata de societati si organizatii secrete infiintate inca din Antichitate, ai caror membri sint inzestrati cu puterea exceptionala de‑a influenta lectura altora si de‑a da nastere unor povesti minunate, dar in acelasi timp de‑a manipula pina la sinucidere si crima.

Mikkel Birkegaard este un scriitor danez în vârstă de 47 de ani, programator de profesie şi cu un stil livresc aparte, distict celorlalţi compatrioţi nordici. Cine nu a citit sau mirosit izul literaturii nordice măcar o dată în viaţa sa? Dacă nu ştiţi cam cum stă treaba cu cei ce se avântă printre vânturile Mării Nordului şi ale Oceanului Arctic, ei bine, vă pot avertiza că e destul de probabil să vă sperie sau să vă încânte până la apogeu.

„Biblioteca umbrelor" a fost o surpriză pentru mine, un tip de ficţiune nouă, care plăsmuieşte graniţele realului, trecând ideea de rafturi cu cărţi la un nou nivel. Îi mulţumesc telepatic lui Mikkel Birkegaard pentru ceea ce a surprins în romanul său. E cu precădere răvăşitor cum a reuşit să transforme ideea de carte, de preţiozitate a obiectului livresc în sine la un nivel nebănuit. Am sperat că voi găsi ceva unic în acest roman, şi aşa a fost. Măcar cărţile să nu mă dezamăgească!

Cititul devine din prisma acestui roman un talent misterios, care îi împarte pe cei născuţi pentru a citi şi pentru a îi asculta pe cei care citesc în Lectori şi Receptori. Ideea de talent în a mânui precum un păpuşar gândurile ascultătorilor sau cititorilor pe falezele minţii umane e veritabilă. Nimic nu mă înduplecă să cred că există printre noi Lectori şi Receptori. Puteţi să testaţi şi voi, la un moment dat, când citiţi singuri în biblioteca publică sau ascultaţi un orator evident înnăscut. Nu e întocmai la fel de stilizat precum în romanul lui Birkegaard, dar ştim cu toţii că în orice minciună zace un sâmbure de adevăr!

NOTĂ: Recomand acest roman în special iubitorilor de anticariate, biblioteci, în principiu cărţi de toate naţiile şi formele. Sunt sigură că sunt câţiva ca mine pe aici, aşa că nu mai staţi la sfadă şi daţi un rapid click aici şi comandaţi-o cu o reducere frumoasă de 25%. Cei de la Bookia vă aşteaptă cu drag şi oferte comenzile!

În prezent, facultatea e soldatul nazist, iar eu sunt evreul căsăpid de soartă. Comparaţia e destul de dură, mi-o asum, dar măcar astfel vă pot explica foarte pe scurt cât sunt de sugrumată de circumstanţe. Vă scriu această recenzie de la un calculator public, căci al meu e cât se poate de ruinat şi în service. In absentia acestor aspecte tehnice, fac tot ce pot să vă scriu. Rămâneţi cu mine!