07 decembrie 2014

Jurnalul Annei Frank • În memoria unui suflet


Povestea tragică a Annei Frank e bine cunoscută. Împreună cu familia ei şi alţi cunoscuţi evrei, Anne a stat ascunsă timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportării în lagăr, în aşa-numita Anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, în Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani când a intrat în Anexă. A ţinut aici un jurnal (început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat conştientă că el va reprezenta un document important după ce războiul se va sfârşi. În 4 august 1944, aşadar nu mult după debarcarea Aliaţilor în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne şi ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi şi mai târziu deportaţi cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepţia lui Otto Frank, toți vor muri. Anne şi sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl Annei va publica şi va face cunoscut în toată lumea jurnalul fiicei sale.Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă.Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți - Cei mai importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de ziariști ori chiar de marele public.
Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 65 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare. 
La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri.
„Dragi cititori”, vă scriu despre scurta viață prinsă între aceste coperți. Nu știu cum aș putea să o descriu pe scumpa noastră Anne Frank. Un copil? O adolescentă? O pasăre călătoare?
Un model, aș putea spune. Un exemplu pentru umanitate. E trist că această carte nu este inclusă în lista de lecturi obligatorii pentru ora de istorie.

Viața Annei e cuprinsă în paginile jurnalului său. Deși la un moment dat, la radioul din subsol Anne aude pe frecvența engleză că jurnalele de război au o șansă să fie găsite (și publicate) în urma terminării războiului, cine s-ar fi așteptat la o vâlvă atât de mare? Jurnalul ei a fost tradus în peste 65 de limbi și a evoluat de la stadiul de jurnal personal, la avengura unui fenomen global.

Senzațiile pe care mi-au dat-o aceste pagini sunt unice. Poate suna clișeic, căci știm cu toții că fiecare carte (bună) are unicitatea ei, însă povestioarele Annei Frank sunt vii, nu numai prin faptul că reprezintă memoriile copilei, ci pentru că viața cu care le-a scris atunci persistă încă, și va continua să persiste.

Viața colectivă, cu toate ajunsurile și neajunsurile sale (soții Van Dann), relația mamă-fiică, tată-fiică și soră-soră, etapele maturizării, prețuirea clipelor scurte de fericire (prăjiturile atât de rare, câțiva cartofi rămași în cămară, o nouă carte care poate fi citită și deslușită, lecțiile de istorie și germană), dragostea juvenilă care se manifestă într-o lume apocaliptică, unde ai senzația că frumosul și bunătatea sunt îngropate cu brutalitate într-un mormânt aflat la capătul universului.

Te năpădesc fie lacrimile, fie sentimentele de repulsie față de acea lume, atunci când citești în jurnal cuvintele acestui copil care știe să vadă fericirea printre gratiile războiului:


„În ciuda tuturor lucrurilor tot mai cred că oamenii sunt cu adevărat buni la suflet.

„Jurnalul Annei Frank” vine la pachet și cu o nouă pereche de ochi. Cu ochii trupului nu vom putea niciodată să trăim acele zile de coșmar, în care se credea că sfârșitul lumii e iminent. Dar, ghidați de vocea inocentă a Annei, suntem purtați peste tăcerea cenușie ale Europei dezumanizate.
 Prețuiți ce aveți și trăiți-vă viața, mai mult decât oricând! 

Nu știu dacă sunt singura, dar abia când am citit postfața jurnalului am revenit în planul realității. Anne a fost și este o scriitoare ascunsă, care ar fi meritat timp. Aparent, oamenii care ar fi meritat și care ar fi putut deveni adevărați purificatori ai omenirii, sunt stinși de nedreptate...

„Dacă Dumnezeu mă va ţine în viaţă, voi ajunge departe. Nu voi rămâne o fiinţă neînsemnată. Am să mă dăruiesc lumii şi voi munci pentru omenire.

Gândeşte-te la toate lucrurile frumoase de lângă tine şi fii fericit.

Pentru oricine se teme, este singur sau nefericit, este cu siguranţă cea mai bună metodă să se ducă undeva în natură unde este complet singur, singur cu cerul, cu natura şi cu Dumnezeu. Atunci, abia atunci, simţi că totul e aşa cum trebuie să fie şi că Dumnezeu vrea să vadă oamenii în simpla şi frumoasa natură, fericiţi.

Ce minunat e că nimeni nu trebuie să aştepte când vrea să înceapă să facă lumea un loc mai bun.

Când nu pui deloc suflet, este al naibii de greu să te porți exemplat cu oamenii pe care nu îi poți suporta.”


Astă-seară, când m-am uitat în flacăra lumânării, mi-am recăpătat bucuria și liniștea. De fapt, în acea lumânare este bunica, și bunica este cea care mă ocrotește și mă apără și-mi redă bucuria. Dar... altcineva îmi domină starea de spirit, iar acesta e... Peter. Astăzi, când m-am dus să iau cartofi și eram încă pe scară, cu oala plină în brațe, el m-a întrebat: „Ce-ai făcut la prânz?” M-am așezat pe scară și am început să vorbim. La cinci și un sfert [...], cartofii au ajuns în cameră. Peter n-a mai scos nici o vorbă despre părinții lui, am vorbit doar despre cărți și despre cum era înainte. O, ce privire caldă are băiatu’ ăsta! Cred că nu-mi mai lipsește mult și mă îndrăgostesc de el.”

Hârtia are mai multă răbdare decât oamenii.”

Vă invit cu cea mai mare căldură să citiți aceste file de jurnal. Vă invit să o cunoașteți pe Anne Frank.
Mulțumiri cu drag și îmbrățișări celor de la Cărți Anticariat pentru invitația în lumea Annei. Împărtășindu-vă și un pont, o puteți comanda chiar acum la un preț tare fain, mai mic decât oriunde în librării: AICI sau AICI.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu